GERUIALĂ Acum, că alegerile au trecut, ar trebui să ne găsim liniştea, să ne căţărăm din nou pe normalitate. Adică, să ne facem că trăim. Să ne amăgim existenţa, şoptindu-ne singuri în creier, poate obsesiv, că mâine va fi mai bine. De unde! Totul este o minciună. S-a încheiat un spectacol. Ieşim din sală, ameţiţi, cu speranţele un pic înţepate şi constatăm că afară ne cuprinde gerul. Clasa politică din România dovedeşte încă o dată că este într-o competiţie doar cu ea însăşi. Că ţara contează mai puţin, că doar resorturile partinice trebuie unse. Niciun politician nu a arătat până acum că harul, profesionalismul şi viaţa le poate pune necondiţionat în slujba naţiunii. Scrutinul electoral a avut mai mult un iz de competiţie sportivă, un concurs al orgoliilor, al ambiţiilor. Agora democraţiei s-a transformat într-o cocină, de unde fiecare a extras voturi, aşa cum s-a priceput şi cât l-a ţinut punga. Aşteptăm, dar nu ştim sigur ce. Cu siguranţă, va trece anul. Şi, cum este obiceiul la noi, 1 ianuarie 2010 va veni cu un val de scumpiri. Mircea Geoană va intra în legendă ca fiind primul candidat la preşedinţie care a ţopăit de fericire, fiind convins că a câştigat alegerile, iar câteva ore mai târziu, când steagurile roşii s-au prăbuşit, a strigat fraudă! Tot în anale, va rămâne şi Ponta, cu declaraţia halucinantă - PDL a ştiut să fure mai bine!? În istorie vor păşi şi Berceanu, Blaga, Videanu, trei crai ai PDL, care şi-au dat întâlnire, imediat după alegeri, în sediul Ministerului de Interne, pe motiv de... foame. Lista poate continua, dar la ce ne foloseşte să înşirăm numele unora şi neroziile pe care le-au clocit? Poate doar să ne dăm seama că democraţia, biata, este terfelită, violată de politicieni, fără să le fie ruşine de popor. De ce? Pentru că o consideră cocota lor! Iar pe noi, nişte bieţi spectatori care, din patru în patru în patru ani, ori din cinci în cinci, rămânem doar cu găleata în mână. Vin sărbătorile! Atât de iute, mânate de la spate de un timp mult prea grăbit, încât nu mai suntem în stare să le primim cum se cuvine. Pentru mulţi, vraja anotimpului, a sfintelor zile de Crăciun reprezintă doar un val mare de tristeţe. Un vânt dulceag al neputinţei de a nu-i ferici aşa cum se cuvine pe cei apropiaţi. Depresia şi alte bube ale psihicului uman încep acum să supureze. Tot omul ar vrea să primească un dram de fericire, dar nu are cu ce să-l cumpere şi nici nu mai ştie de unde. Nu mai are curajul să iasă din casă. Sărbătorile s-au plafonat. Au devenit în mare parte un apanaj al celor care fac excese, al huzurului. Al eclipsării. Zâmbetele curate sunt mai triste anul acesta. Încrederea, speranţa devin doar simple noţiuni în teorii care nici nu ţin de foame şi nici nu mai pot încălzi sufletele... Ion Obăgilă postat pe 18 decembrie 2009
- Acasa
- Despre noi
- Publicitate
- Contact
- Opinii
  - Foc de voie
  - Mitul lui Gyges
  - Foc de voie 1 septembrie
  - Bunul simt
  - Adevaratul poliotician
  - Altruismul
  - Umilirea unui simbol
  - Pretul greselii
  - Nu ne-am lecuit de populism
  - Dezvoltarea morala
  - Vrem un Obama
  - trei afise
  - la loc comanda
  - Uniti intru nevoi
  - politica, hotie mare
  - nelamuriri
  - Becali
  - vorbe oable
  - electosocuri
  - haz de necaz
  - sforaiala de dupa
  - frunze vestejite
  - M-am culcat cu Geoana
  - geruiala
  - salve la minus n grade
  - de ocara
  - la trambulina
  - din zapada
  - s-auzim dãstre vindecare
  - greturi
  - obstacole
  - minimartisoare
  - desprimavarare
  - canibalism politic
  - susoteli de primavara
- Campanii umanitare
- Dezvăluiri
- Anchete
- Reportaje
- Administraţie
- Actualitate
- Politic
- Economic
- Cultural
- Sport
- Arhiva
- Comunicate de presa
- Radare
- Program teatru
- Program teatru Copii
- ROSUA
- CARIERE
- ASTROLOGIE
- Program Mos Craciun 2009