ELECTO… ŞOCURI! Ce să ne intereseze în momentele de faţă mai mult pe noi, bieţii români? Sărăcia care se adânceşte? Criza politică dusă la extremis de aceşti pseudo-politicieni, pentru care ţara înseamnă doar spaţiul până la gardul vilei pe care o deţin? Sau gripa porcină, care devine din ce în ce mai ameninţătoare? Nu ştim încotro să o mai apucăm. Parcă toate drumurile sunt la fel. La nivel de conducere, toată lumea se face că munceşte. Se comportă oficialii ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Virusul proaspetei gripe, să nu-i zicem noi, bântuie prin judeţ. Ne tot dă târcoale. Aleargă şiret în spatele caravanelor electorale, de unde răzbat ecouri gen „Votaţi pe X sau pe Pix“. Ne-am procopsit cu de toate. Nu ne rămâne decât să ne rugăm la Dumnezeu, să ne scape de nenorociri. Priorităţile să le stabilească singur! Neinspiraţi şefii de campanii electorale! De 20 de ani încoace, vedem pe stâlpi, pe garduri, pe tot ce poate ţine câţiva picuri de aracet tot soiul de afişe. Lipite în grabă. Pe străzi, autoturisme împopoţonate ca la circ, cu steaguri ameţite şi megafoane din care răsună, gâjâit, felurite acorduri muzicale, selectate aiurea, care nu au nicio legătură cu contextul electoral şi care mai mut provoacă nervi bietului cetăţean. Atenţi la procentele date de diferitele sondaje, şefii de campanii au uitat de amănuntele importante care ţin de imagine, de percepţia mesajului electoral, care, mai pe la toate partidele, este... varză. Liberalii dâmboviţeni încă nu şi-au găsit busola. O caută. De aici, aiureala, băşcălia şi metodele naive prin care încearcă să declare opiniei publice că Antonescu este un candidat exemplar. Pe la PNL nu ştii pe cine să mai crezi. Care cu cine ţine. Ce soi de bisericuţe există. Care mai sunt liberali pur sânge sau care bat spre portocaliu ori chiar roşu. Campania electorală pe care o fac este lâncedă. De aici, şi mesajul unor lideri, care zic, zâmbind, ca în filmele de comedie, că lor nu li s-au rupt bannere, afişe şi alte d’astea de pus pe pereţi pentru simplul motiv că nu au. Ţineţi-o tot aşa, în sforării şi haz de necaz, şi o să vedeţi cum vă treziţi cu sediul închis şi fără de membrii, ca şi ţărăniştii! Au trecut 20 ani de la secvenţa sângeroasă numită Revoluţie şi tot nu ne-am obişnuit cu mirosul democraţiei. S-au perindat peste noi atâtea alegeri şi încă ne este frică de fraudă. Încrederea se pare că a devenit doar domeniu de studiu pentru filozofi şi naivi. Din moment ce creăm structuri care să cântărească corectitudinea, să urmărească scrutinul, este clar că nu ne mai bazăm pe nimic. Mai era un pic şi ceream trupe ONU sau NATO pentru a supraveghea scrutinul electoral. Atât am reuşit să creştem. Atât ne-am acomodat cu democraţia. Adică, dacă nu eşti prudent, cu ochii în patru, îţi furi singur pălăria din cap şi strigi: Hoţii! Ion Obăgilă postat pe 11 noiembrie 2009
- Acasa
- Despre noi
- Publicitate
- Contact
- Opinii
  - Foc de voie
  - Mitul lui Gyges
  - Foc de voie 1 septembrie
  - Bunul simt
  - Adevaratul poliotician
  - Altruismul
  - Umilirea unui simbol
  - Pretul greselii
  - Nu ne-am lecuit de populism
  - Dezvoltarea morala
  - Vrem un Obama
  - trei afise
  - la loc comanda
  - Uniti intru nevoi
  - politica, hotie mare
  - nelamuriri
  - Becali
  - vorbe oable
  - electosocuri
  - haz de necaz
  - sforaiala de dupa
  - frunze vestejite
  - M-am culcat cu Geoana
  - geruiala
  - salve la minus n grade
  - de ocara
  - la trambulina
  - din zapada
  - s-auzim dãstre vindecare
  - greturi
  - obstacole
  - minimartisoare
  - desprimavarare
  - canibalism politic
  - susoteli de primavara
- Campanii umanitare
- Dezvăluiri
- Anchete
- Reportaje
- Administraţie
- Actualitate
- Politic
- Economic
- Cultural
- Sport
- Arhiva
- Comunicate de presa
- Radare
- Program teatru
- Program teatru Copii
- ROSUA
- CARIERE
- ASTROLOGIE
- Program Mos Craciun 2009