DE OCARĂ Braşov. Frumos. Aer curat. Ozonat. Necrizat. Bucătărie românească. Lux. Cum să nu te gândeşti măcar un strop la soarta bietei ţări, plină de flămânzi şi de şacali? Măcar pentru aceste considerente, politicienii, fără doctrină, fără număr, se adună şi mai dezbat pe seama feluritelor crize. Asta, aşa, în timpul pauzei. De pasă sau de pahar! Scopul unor astfel de şederi sub poala Tâmpei sau sub zidurile Branului e altul. Se ascut săbii. Se pregătesc luptele interne, strategiile de manipulare, aranjările de oameni. Afaceri, socializare. Şi vedem cum, în ultima vreme, toţi politrucii, indiferent de culoare (parcă mai contează?), se adună bucheţele-bucheţele, legături-legături, ba la Braşov, ba la Predeal, ba la Bran. Asta, pe timp de iarnă, că vara, aţi văzut, fug la mare. Deh, zone cu inspiraţie. De ce nu vă strângeţi, fraţilor, şi la Căminul Cultural, neîncălzit de 20 ani, de la Răscăieţi sau la Cuca Măcăii. Ce bine ar da un titlu de genul “PSD-iştii sau PDL-iştii au pus-o de-o şedinţă la Cuca Măcăii”! Faceţi o adunare d’asta, belicoasă şi plină de ifose pseudopoliticianeşti, în mijlocul unei colectivităţi care trăieşte din ajutorul social şi din ciupercile pe care le culege din pădure. Afişaţi-vă toaletele de mii de euro într-un sat cu case din chirpici şi uliţe desfundate. Poate că v-ar impulsiona credinţa şi vă va piere apetitul de felurite mâncăruri, pe care le garnisiţi cu minciuni şi aroganţe. Mi s-a luat să aud tot timpul cum se strânge floarea veştejită a politicii româneşti prin hoteluri montane, cabane de 7 stele şi alte restaurante de lux. Prin afară, aţi văzut, ni se oferă la greu locuri de muncă. Din alea tari. Cules de mazăre, căpşuni, zmeură, pere, prune. Ba, chiar, pentru rânit la porci, vaci şi alte orătănii occidentale. Se organizează burse în toată regula pentru ocuparea unor astfel de posturi, născute în Era Sclavagistă. Şi se adună românaşii. Îi trage foamea. Nu e taman uşor să ajungi pe tarlalele cu păstăi ale Danemarcei. Trebuie să ştii şi ceva limbă engleză, să înţelegi când te bruştuluieşte şeful, când îţi spune că-ţi taie din salariu sau că te trimite acasă. Ai şi o normă. Vreo 17 Kg de căpşuni să le aduni într-o oră. Stai să te gândeşti în ce priză trebuie să intri ca să culegi asemenea cantitate în 60 de minute. Ce-or zice cei de la Cartea Recordurilor? Trec cu vederea. Am fost un tip slab. Adică, nu am ştiut să o apuc pe poteca bine bătătorită, să port şi eu mapa vreunui mahăr, să-i şterg pantofii cu scuipaţi, să-i arunc din când în când câte o pastilă genul “Ce frumos eşti şefu’, şefa. Ce deştept eşti. Mamă ce le-ai tras-o” şi alte d’astea de crescut inima politrucilor. Am stat în banca mea. Proastă bancă. Prea cinstită. Prea săracă. Alţii, ehe, deştepţi. Băieţi şi fete au trecut în câte o barcă, uscată sau cu ceva apă pe fund, dar se ţin în ea. Bălăcesc şi ei acolo din vâsle. Tulbură apa. Au funcţii, afaceri, conturi, comisioane. membrii prin tot soiul de Consilii de Administraţie. Fac şi ei prezenţa şi iau banii. E plină urbea de asemenea conchistadori ai banului public, descălecaţi pe filieră politică. Proşti, deştepţi, ce contează! E partidul. Suficient. Restul vine de la sine. Am văzut şi eu, pentru a câta oară, cum se mişcă şefii din bruma de sindicate care ne-a mai rămas. În pasul lor. Puturos. Ca al unor cai hrăniţi numai cu grăunţe. Sunt atenţi, complice. Nu mai pun întrebări îmbârligate. Nu mai vor să deranjeze. Şi, asta, fiindcă liderii sunt aceiaşi de o sută de ani. Ba, parcă, mai împliniţi. Dacă te apropii de ei, sesizezi repede că şi-au schimbat parfumurile. De la lupta de stradă, au trecut la teorie. Le place să turuie din gură, să se vadă la televizor, prin ziare, să promoveze statistici, să peroreze pe seama sărăciei pe care, fie vorba între noi, ei nu prea o simt. Agonisesc de vreo 20 de ani. Te doare când vezi că stau pe mormanele de ruine şi strigă în gura mare vrem locuri de muncă. Atât au învăţat să facă pentru oameni. Să strige şi să negocieze acel “generos” contract colectiv de muncă. Activităţile lor sunt bifate ca pe vremea comuniştilor. În rest, nu mai e nimic. Garnitură la borcan. Ion Obăgilă postat pe 4 februarie 2010
- Acasa
- Despre noi
- Publicitate
- Contact
- Opinii
  - Foc de voie
  - Mitul lui Gyges
  - Foc de voie 1 septembrie
  - Bunul simt
  - Adevaratul poliotician
  - Altruismul
  - Umilirea unui simbol
  - Pretul greselii
  - Nu ne-am lecuit de populism
  - Dezvoltarea morala
  - Vrem un Obama
  - trei afise
  - la loc comanda
  - Uniti intru nevoi
  - politica, hotie mare
  - nelamuriri
  - Becali
  - vorbe oable
  - electosocuri
  - haz de necaz
  - sforaiala de dupa
  - frunze vestejite
  - M-am culcat cu Geoana
  - geruiala
  - salve la minus n grade
  - de ocara
  - la trambulina
  - din zapada
  - s-auzim dãstre vindecare
  - greturi
  - obstacole
  - minimartisoare
  - desprimavarare
  - canibalism politic
  - susoteli de primavara
- Campanii umanitare
- Dezvăluiri
- Anchete
- Reportaje
- Administraţie
- Actualitate
- Politic
- Economic
- Cultural
- Sport
- Arhiva
- Comunicate de presa
- Radare
- Program teatru
- Program teatru Copii
- ROSUA
- CARIERE
- ASTROLOGIE
- Program Mos Craciun 2009