FOCUL ETERN DE LA MORENI Sonda de petrol de pe dealul Ţuicani a ars neîntrerupt doi ani şi patru luni... Flacăra putea fi văzută din apropierea Bucureştiului În toată această perioadă, în zonă se instalase o continuă primăvară. Nici măcar păsările cerului nu au mai plecat în ţările calde... Pentru vremea respectivă, pagubele au fost incalculabile Dezastrul de la Moreni a uimit întreaga lume Municipiul Moreni este o localitate încărcată de istorie. Aici s-au petrecut întâmplări extraordinare pe care canalul Discovery ar trebui să le speculeze şi eu am făcut deja un demers în acest sens. Pe cât este de mic, pe atât de mare farmecul acestor meleaguri care, printr-un arc peste timp, reînvie momente memorabile, imposibil de uitat. Vorbim despre un eveniment care, vreme de aproape 3 ani, a provocat delir, disperare, uimire, toate adunate lalolaltă. Discovery trebuie să vorbească despre acest moment al arderii sondei de pe platoul Ţuicani aparţinând, pe atunci, de comuna Moreni. Bătrânii au povestit despre acele momente prin cuvinte simple, emoţionante, cum au trăit şi cum au stat vreme de peste 850 de zile cu ochii aţintiţi către făclia gigantică. În perioada arderii, anotimpurile nu au existat. A fost parcă o primăvară continuă şi oamenii acelor timpuri, pe zi ce trece tot mai uluiţi, asistau, prin propria lor existenţă, la ceea ce ar putea fi denumit FOCUL ETERN care s-a înălţat către cer sute de zile. Presa a redat amănunte despre acel eveniment însă ea s-a inspirat mai degrabă din scrierile marelui rapsod George Topârceanu. Dar iată ce ne scria cotidianul România Liberă, bineînţeles cu ajutorul pasajelor lui George Topârceanu. “Timp de doi ani şi patru luni, focul izbucnit pe un câmp petrolifer din Moreni a ars fără încetare... Autorităţile de azi sunt incapabile să speculeze turistic cel mai mare incendiu petrolier din istorie... Zona, numită şi Valea Plângerii din cauza numărului mare de muncitori care au pierit în lupta cu flăcările, devenise un loc de pelerinaj. Deşi focul s-a stins de la sine în 1931, americanii susţin că inginerul Myron Kinley a învins incendiul după o luptă demnă de scenariile hollywoodiene de astăzi. Oraşul Moreni a cunoscut doi ani şi jumătate de glorie internatională. Din Capitală, de peste munţi, dar şi din străinatăte, jurnalişti, scriitori, fotografi, scenarişti de la Hollywood au luat drumul micuţului oraş pentru a vedea miracolul care a făcut ca sonda petrolieră 160 să ardă fără încetare timp de 850 de zile. Multe visuri de mărire s-au înălţat odata cu flăcările celui mai mare incendiu care a cuprins vreodată un câmp petrolier. Ingineri şi specialişti de retutindeni au căutat gloria la Moreni, cu gândul la recompensa consistentă pusă în joc de guvernul român. În versiunea americană a catastrofei, inginerul Myron Kinley – descris în presa occidentală ca un veritabil Bruce Willis al anilor ‘20 – pune capăt Focului cel Mare după o bătălie inegala şi plină de tensiune. Ziarele autohtone, însă, sunt clare. Focul a izbucnit în dimineaţa zilei de 28 mai 1929 şi s-a stins de la sine în septembrie 1931. A mai pâlpâit până la 4 noiembrie 1931. La începutul crizei economice, de pe proprietăţile din Moreni se extrăgeau anual 520 de mii de tone de petrol. În 1930 producţia s-a dublat. Între cele două războaie mondiale, dezvoltarea oraşului a fost proporţională cu cea a industriei de petrol. Exploatările se făceau de pe proprietăţi particulare concesionate unor firme americane şi germane. Unii locuitori ajunseseră atât de bogaţi încât îşi permiteau să închirieze o birjă ca să ia masa într-o după-amiază la Sinaia. Astăzi, oraşul încearcă să-şi recapete prosperitatea de altădată. Din păcate, trimiţându-şi tinerii la muncă în Occident şi nu exploatând celebritatea trecutului. Zeci de morţi în interventii... Pe o terasă din Moreni, Vasile Moldoveanu, etnolog, s-a arătat surprins şi bucuros să afle că cineva se interesează de evenimentele petrecute cu aproape un secol în urmă. “Bunicul a muncit ca maistru în perioada Focului cel Mare. A murit cu numele de Marica Gheorghe, deşi s-a născut şi el tot Moldoveanu. Între războaie, familiei i-a mers rău şi un vraci l-a sfătuit să-şi schimbe numele pentru a scăpa de nenoroc. Numai tatăl meu – care în acea vreme era plecat din oraş – a rămas cu vechiul nume”, mă lămureşte artistul. Norocul însă nu şi-a întors faţa către Marica Gheorghe. “Bunicul credea că pămantul este blestemat. Obişnuia să spună “din aurul ăsta negru trăim, dar ne face viaţa neagră ca şi el”. Îmi povestea bunicul că erupţiile erau atât de puternice încât limbile de foc se înălţau la 150 de metri şi se vedeau de la o depărtare de 30 de kilometri. Focul a fost un poligon de încercări pentru noile tehnologii de stingere a incendiilor, dar nici una nu i-a putut veni de hac. Îmi amintesc că, atunci când eram copii, dacă scormoneam cu piciorul, dădeam de pământul ars de incediu”. Flăcările se vedeau din Chitila. Fotografii mari şi relatări ample de la reporterii trimişi la faţa locului au ocupat paginile ziarelor în primele zile ale incendiului. Publicaţia “Universul” anunţa, la 28 mai 1929, cu litere mari: “Dezastrul de la Moreni” – “In regiunea Moreni s-a produs un nou mare dezastru. Pe un platou al comunei Moreni, numit Ţuicani, se află instalată sonda nr. 160, proprietatea societăţii Româno-Americane. Lucrările de sapă ale acestei sonde ajunseseră la o adâncime de 1.460 metri. Forţa de expansiune a gazelor a atins azi de dimineaţă un maxim de presiune. Atunci, burghiul a atins stratul de ţiţei, iar turla sondei a fost aruncată în aer la o înălţime de 300-400 de metri. Producându-se scântei, sonda a luat foc. Intensitatea flăcărilor a crescut, atingând înălţimea de 100 de metri. Cu ajutorul pompelor, a început imediat un puternic baraj de apa şi saci de nisip. Dogoarea flăcărilor fiind prea mare, echipele nu se puteau apropia de zonă la mai puţin de 300 de metri. Printr-o întâmplare fericită, acest mare dezastru nu a făcut nici o victimă omenească. După părerea specialiştilor, pagubele depăşesc 100 de milioane de lei”. A doua zi, acelaşi cotidian îşi continua relatarea: “Coloana de foc are o înălţime de 60-70 de metri şi luminează întreaga regiune Moreni. Se vede foarte bine din Ploieşti şi chiar din Chitila”. Pe 30 mai, “Adevărul” anunţa că “din gura puţului ies 1 milion şi 200 de mii de metri cubi, iar focul ajunge la 1.600 de metri”. După ce evenimentul “s-a banalizat”, relatările au devenit tot mai rare. Focul ardea necontenit şi, curând, el a dispărut de pe agenda presei. A revenit în forţă când flăcările s-au stins. Pe 18 septembrie 1931, “Universul” scria: “Uriaşa candelă care timp de doi ani şi patru luni a ars necontenit, îngrozind lumea şi răpunând zeci de vieţi omeneşti, s-a stins azi de dimineaţă. Focul de la Moreni s-a stins şi odata cu el şi multe speranţe. Căci erau mulţi care-şi munceau zi şi noapte creierul să descopere modalitatea prin care această gura a Iadului să fie astupată şi, în caz de reuşita, aveau de câştigat gloria şi milioanele promise drept premiu”. În aceeaşi zi, “Adevarul” relata că “la ora 4.30, s-a produs prăbuşirea unui mal care se slăbise din cauza bombardamentelor şi a apei, astupând craterul şi înăbuşind complet flacăra”. Omul care a învins Iadul... Sub acest titlu, o publicaţie engleză descria modul eroic în care un inginer american a pus capăt incendiului de la Moreni. “Myron Kinley trebuia să oprească cel mai mare foc petrolier din istorie. Omul din Oklahoma a străbătut 7.000 de mile, iar în faţa incendiului buzele sale au murmurat: Doamne Atotputernic. Miron Kinley s-a luptat cu flăcări de-a lungul statului Texas şi în California şi niciodată nu a dat greş. Dar monstrul din faţa sa era diferit. El este mai impresionant decât tot ceea ce s-a văzut pe pământ. Timp de 26 de luni, oameni instruiţi s-au luptat cu el. Guvernul a eşuat. A mai rămas o singură speranţă – Myron Kinley din Tulsa, Oklahoma. La sfârşitul anului 1931, Kinley a acceptat să îşi pună în aplicare planul, cu două condiţii: să fie plătit cash şi să fie ajutat de două persoane: Graddy Chupp şi Costică Lupa. Aceştia purtau costume din azbest, în timp ce Kinley a optat pentru haine obişnuite înmuiate în apă. Se înţelegeau prin gesturi. Zgomotul produs de sonda 160 putea fi comparat cu cel făcut de 100 de locomotive. Ministerul a cerut o zi de răgaz înainte de dinamitare, pentru evacuarea zonei. Sute de familii şi-au încărcat avutul în căruţe şi s-au mutat pe dealuri. Recompensa trece Atlanticul. A doua zi în zori, Kinley a coborât 30 de picioare în interiorul craterului. În spatele său un jet colosal de gaz ardea albastru. A dat drumul dinamitei într-un loc în care apa băltea, formând o mică mlaştină. Ieşind la suprafaţă, Kinley apasă detonatorul. Pământul se cutremură cu un zgomot copleşitor. O furtună de pământ şi marnă căzu din cer. Apoi, linişte. Incendiul care a ars încontinuu timp de doi ani şi jumătate a fost stins. Kinley şi Jackson râseră mulţumiţi. Dar, scurgerea de gaz nu a putut fi oprită complet, iar flacăra se reaprinse. 160 părea invincibil… Dimineaţa de 4 noiembrie era rece şi luminoasă. Pe coline, locuitorii se rugau în cor pentru succesul misiunii. Kinley a rămas în faţa detonatorului pentru o secundă. Un zgomot infernal se stingea încet-încet. O aversă slabă de pământ şi marnă căzu peste Kinley. Apoi, se aşternu din nou liniştea. 160 s-a stins. De data asta, pe veci. Kinley s-a întors la Tulsa plin de arsuri pe faţă şi cu recompensa de 50.000 de dolari în buzunar. Turism extrem... Cât bănet ar fi putut aduce Focul cel Mare! Evenimentul a aprins imaginaţia localnicilor, după cum scriu Ion Stoica şi Vasile Dragomir în lucrarea “Moreni – un secol de petrol”. “Acum nimeni nu se mai sperie. Focul s-a încrustat în obişnuinţele noastre şi a devenit ca o datină străbună… La drept vorbind, Focul aduce şi un oarecare câştig… În toamnă, odată cu răcirea vremii, şomerii fără casă au început să-şi încropească colibe. S-a format o adevărată colonie, care şi-a atras o denumire proprie – Flacara. Aceşti nevoiaşi puteau să se hrănească gratuit. Raţele şi gâştele sălbatice, atrase de lumina puternică, se apropiau prea mult de focul nimicitor şi ajungeau la pământ gata fripte… Dar, asta e prea puţin. Gândiţi-vă ce chilipir ar fi pentru elveţieni să aibă la ei acasă Focul nostru de la Moreni! Ce hoteluri somptuoase ar fi răsărit în preajma lui ca din pământ, ce ascensoare, ce funiculare, ce trenuri electrice... Încăput pe mâna unui consorţiu străin, focul nostru ar fi ajuns să nu îl mai recunoşti, să crezi că ai de-a face cu un foc de viţă nobilă, de pe vremea cruciaţilor, care în viaţa lor nu au cunoscut culoare de mămăligă şi n-au urlat la stele ca un câine ciobănesc care cobeşte a pagubă… Ce bănet ar curge pe Valea Prahovei. Dar englezoaicele? Când ar face cunoştinţă cu ciobanii noştri, nici nu ar vrea să mai audă de elveţieni, napoletani şi de alte focuri tocite la contactul cu civilizaţia… şi fiecare englezoaică s-ar întoarce acasă cu miros tare de jintiţă în nări şi o fotografie de cioban în poşetă – Cioban of Romania….Of, ah, oh”, pasaje preluate şi din George Topârceanu, adevăratul autor al descrierilor despre Flacăra de la sonda 160 din Ţuicani. Bătrânii dar şi presa timpurilor de atunci mai spuneau că nici rândunelele nu au mai plecat în ţările calde din cauza căldurii. Oamenii se ştergeau la ochi şi se minunau, nu le venea să creadă de ceea ce se întâmplă. Nimeni nu se putea apropia de flacăra care se înălţa cu încăpăţânare către cer şi vreme de peste doi ani şi patru luni, centrul lumii s-a mutat ca niciodată în istorie şi ca niciunde în altă parte aici, în oraşul meu natal, Moreni. Istoria ne spune că nicăieri în alt colţ al lumii aşa ceva nu s-a mai întâmplat şi de aceea morenarii ar trebui să fie mândri că pe meleagurile lor, cândva, la începutul secolului trecut, focul cel mai mare izbucnit vreodată pe planetă, de la o sondă, a ars numai şi numai la Moreni. Astăzi, zona este una liniştită şi puţini oameni din cartierul focului gigant, Tuicani din Moreni, mai vorbesc despe acea întâmplare. Preocupate de probleme diverse, autorităţile locale nu speculează deocamdată sub nicio formă atracţiile unui oraş secular, unde tunelurile subterane săpate de germani ori cazematele, stau mărturie pe kilometri întregi, ca o dovadă a acestui loc în niciun caz blestemat, cum au spus unii, ci dimpotrivă, înzestrat cu mândria că undeva, într-o anumită filă a istoriei, a fost centrul întregii lumi... Adrian MELICOVICI postat pe 3 decembrie 2008
- Acasa
- Despre noi
- Publicitate
- Contact
- Opinii
- Campanii umanitare
- Dezvăluiri
  - Afaceri si moarte la Potlogi
  - Crima Sateni
  - Crima Manga
  - Teroarea in sutana
  - Masacru canin Moreni
  - Criza de medici spital Targoviste
  - Leoaica Pietrosita
  - Marea exterminare
  - Proteste organizatii protectia animalelor
  - Blestemul Ceausestilor
  - Centura Targovistei
  - Intalnire DSV
  - Abecedare porno
  - Scandal Scoala Contesti
  - Artist batjocorit
  - Terorizata de fostul ginere
  - Pod Bezdead
  - Circ Tatarani
  - Scandal ANL Gaesti
  - Incest Vadu Stanchii
  - Copil aruncat Pucioasa
  - Razboi DSV
  - Jaf la benzinarie
  - Primarii penali
  - Blocul groazei Fieni
  - monumentele istorice
  - Foc etern
  - Padurile cad sub securea legii
  - Policlinica Gaesti
  - Moreni recidiveaza in ilegalitate
  - Macel la Gorgota
  - telefoane penitenciar
  - Caragiale
  - Muntii sub lacat
  - Primar parchet
  - liceu racari
  - scandal funciar tatarani
  - procese pentru nimic
  - israel
  - mafie gaesti
  - talharie alexandrescu
  - vanatoare langa case
  - talhari liberi
  - grup infractional anihilat
  - politisti reclamati pentru favorizarea infractorului
  - politia gaesti
  - diaconita retinut
  - servicii publice gaesti
  - scandal scoala rascaieti
  - terorizate in liceu
  - politist amator sex
  - demiteri electrica serv
  - scandal parohia alunisu
  - mafia imobiliarelor
  - viata in infern
  - clanul nitescu gaesti, cooperatie
  - caz Nicolae Constantin Gaesti
  - caz evacuare case Voinesti
  - accident PNL Gaesti
  - arestare ANIF
  - Bucuroiu Automecanica Moreni
  - impuscaturi moreni
  - frati morti valea voievozilor
  - porno invatatoarea
  - perchezitie matasaru
  - mumie vacaresti
  - reclamatii contesti
  - mofturi la CJAS Dambovita
  - falsi politisti
  - orasul gaesti a fost furat
  - doctorita porno Racari
  - sida Gaesti
  - scandal PRM Gaesti
  - jecmaniti
  - interceptari Mariana Ionescu
  - tensiuni la Caragiale
  - scandal hulubesti
  - scandal hulubesti 2
  - caz incredibil la moreni
  - stimulente la CJAS dambovita
  - caz Monica Gaesti
  - misterele accidentelor
  - secretele Bucegilor
  - secretele Bucegilor 2
  - tratat cu scarba la gaesti
  - paranormal cer Dragomiresti
  - sechestrare picior de munte
  - judecator ghenosu
  - povestea margaretei
  - mina sotanga
  - bataie politia gaesti
  - bataie popi
  - bataie mogosani gaesti
  - omor moreni
  - omor moreni continuare
  - birocratia a zvantat 2.8 milioane euro
  - eleva batuta
  - steaua electrica
  - Bojin
  - sefut minister
  - dati afara din case
  - Coman, informatorul de la UPET
  - Coman, informatorul episodul doi
  - batut de politisti de la hulubesti
- Anchete
- Reportaje
- Administraţie
- Actualitate
- Politic
- Economic
- Cultural
- Sport
- Arhiva
- Comunicate de presa
- Radare
- Program teatru
- Program teatru Copii
- ROSUA
- CARIERE
- ASTROLOGIE
- Program Mos Craciun 2009